Dacă ar fi să-mi imaginez paradisul gurmanzilor, zău îți spun că ar avea forma unei cizme și s-ar numi Italia. Si asta nu numai pentru că aici găsești pizza, carbonara, înghețată și tiramisu’, ci mai ales pentru că fiecare regiune are mâncărurile ei tradiționale.
Există o grămadă de italieni din nord care habar n-au ce rețete tipice au sicilienii sau calabrezii. Asta e farmecul țării și nicăieri nu te plictisești că mănânci mereu aceleași mâncăruri. Fiecare zonă e renumită pentru tradițiile ei culinare și așa cum la Romamănânci paste cacio e pepe, adică brânză și piper sau amatriciana și anghinare prăjită sau la Napoli, pizza of course, la Florența te desfeți cu mistreț, ribollita și multe altele…
Peste tot în Toscana, dar mai ales în Florența o să dai peste bistecca fiorentina. E regina bucatelor toscane și nicio vacanță în Florența nu poate fi completă, fără o masă copioasă pe bază de bistecca. Dar ca să le iau pe rând, o să încep cu câteva aperitive, adică antipasti.
Aperitive tipice toscane
- Felii de pâine cu paté – Crostini toscani: Poți începe un prânz copios cu crostini: felii de pâine cu un paté de ficat de pui delicios, nu ca ăla la conservă pe care îl mâncam în căminul din Copou, când eram studentă în Iași.
- Platou cu salamuri și brânzeturi toscane – Tagliere toscano: Un tagliere e un platou cu salamuri, prosciutto, brânzeturi tipice, adică pecorino toscan, măsline, roșii uscate la soare și niște legume la oțet sau murate. Salamurile tipice sunt cel toscan, apoi finocchiona, cu semințe de fenicul care-i dau un gust bestial, sbricciolona, sopprassata care seamănă un pic cu toba noastră și multe alte sortimente. E posibil ca la brânzeturi să-ți aducă și niște miere sau marmeladă de ceapă roșie sau ardei gras. Merg beton cu pecorino.
- Prosciutto și pepene galben: Un clasic al sezonului estival este combinația de prosciutto cu pepene galben. E lejer, gustos și arată bine tare în farfurie. La aperitive o să mai dai peste mini tarte cu anghinare, dovleac, spanac și multe alte minunății din bucătăria italiană.
Ce paste tipice mănânci în Florența
- Cannelloni cu urdă și spanac: O rețetă tipică florentină e pastele umplute cu urdă și spanac ( ricotta e spinacci) fie c-or avea formă de cannelloni, de tortelli, ravioli, fagottini sau medaglioni, că-s sute și sute.
- Ravioli cu brânză și pere: Asta-i preferata mea. 😊 Combinația poate părea ciudată, dar îți garantez un prânz orgasmic cu așa alegere. N-o vei găsi în foarte multe restaurante, dar dacă dai peste rețeta asta, n-o rata, că e un deliciu.
- Paste cu sos de mistreț – Pappardelle al cinghiale: Toscana e plină de mistreți și din toamnă până prin aprilie, toate restaurantele din Florența au în meniu rețeta asta delicioasă. Merge beton cu un vin roșu toscan, ceva mai robust.
- Chiftele din urdă și spanac – gli gnudi toscani: Dacă nu prea îți plac pastele, no problem! Poți mânca umplutura pentru paste, făcută gogoloaie și rumenite un pic în unt și salvie. Gli gnudi sunt ceva paradisiac și din păcate nu prea dai de ei prin meniuri. Dar eu am restaurantul meu în Florența unde merg special pentru gnudi, La Maremma, în Via Verdi, nu departe de Piazza Santa Croce. La capitolul felul 1 mai poți încerca paste cu ciuperci porcini, paste cu trufe albe( dacă vii prin noiembrie și ai portofelul mai gras) sau trufe negre. Dacă nu te dai în vânt după paste, poți încerca cea mai bună supă tipică toscană, la ribollita.
- La Ribollita – supă tipică toscană: La Ribollita nu e chiar o supă, pentru că e destul de densă. E făcută cu varză neagră, fasole, pâine uscată și multe alte ingrediente. Vegetarienii o adoră și chiar dacă ești un mâncător înrăit de carne, ți-o recomand, pentru că e foarte gustoasă.
- “Supă” de roșii toscană – Pappa al pomodoro: Toscanii s-au învățat de sute de ani să nu arunce nimic din bucătărie, așa că pâinea uscată se folosește și pentru o supă – cremă cu roșii, ulei de măsline și un pic de busuioc. Deși ingredientele sunt sărace și puține, supa e un deliciu, mai ales datorită materiei prime de calitate.
Ce mâncăruri tradiționale mai găsești în Florența
Am pomenit de bistecca fiorentina care nu trebuie ratată pentru nimic în lume, mai ales dacă ești carnivor înrăit. Nu e ușor să alegi o bistecca autentică, dar cu câteva tips-uri, ocolești țepele din restaurantele turistice din Florența.
Bistecca fiorentina vine musai cu osul în forma literei T la mijloc. E o halcă de minim un chil și se servește pentru minim 2 persoane, dar fii sigur că puteți mânca și în 3-4. Cea mai bună bistecca e din rasa Chianina și costul variază între 60-90€, în funcție de greutate. In meniuri, prețul e scris la 100g și tocmai de-asta, nu prea e clar. E servită în sânge și niciun bucătar n-ar accepta s-o rumenească mai bine, că știe c-ar strica-o și carnea ar deveni mai tare. Deși nu-mi place carnea în sânge, bistecca fiorentina o mănânc și eu așa și recunosc că e perfectă, fragedă de o tai cu cuțitul de unt și suculentă.
Nici nu mai e nevoie să spun că n-o să gasești bistecca fiorentina la 20€, cum promit meniurile turistice din centrul Florenței.
- Mistreț cu sos – Spezzatino di cinghiale: Tot în perioada mai rece, se face pe aici un fel de tocăniță cu mistreț, sos de roșii și alte ingrediente, care arată ca un gulash și care se mănâncă cu mămăligă.
- Ossobuco alla fiorentina: Altă rețetă care merită încercată în Florența este carnea de vită cu partea de os și măduvă la mijloc, făcută cu sos de roșii. Eu una, nu mă omor după ea, dar florentinii se dau în vânt pentru un ossobuco gătit bine.
- Burtă de vită cu sos – Trippa alla fiorentina: Mulți strâmbă din nas când văd mâncarea asta, me included, dar am gustat-o și eu la insistențele unei tanti cicălitoare și nu e rea, dar totuși nu e pe gustul meu. E vorba de burta de vită făcută cu roșii și alte verdețuri. Dacă îți place ciorba de burtă, sigur merită să o încerci.
- Friptură de vițel cu sos – Peposo dell’Impruneta: Dacă îți place carnea de vițel fragedă, fiartă ore întregi în sos cu mirodenii multe și mai ales mult piper, atunci peposo o să-ți gâdile plăcut papilele gustative. Se servește cu mămăligă sau cu iahnie de fasole și se topește în gură. Yummy!!!
Deserturi tipice toscane
- Biscuiți toscani și vin de desert – Cantucci și vinsanto: Dacă îți mai rămâne ceva loc în stomăcel pentru desert și ești pofticios ca mine, îți recomand ceva tipic toscan, simplu, lejer și fără prea multe pretenții: biscuiți cantucci cu vinsanto. După ce înmoi un biscuit în vinul de desert și-l papi și sorbi un pic din pahar, gura ți se umple de aromă dulceagă și parfumată de la strugurii albi stafidiți și amăruie de la migdalele din biscuiți. Nici că poți termina mai bine o masă tipică toscană.
- Zuccotto: Dacă îți plac deserturile mai cremoase, cedează plăcerilor lumești și comandă o porție de zuccotto, o prăjitură din pandișpan cu cremă, ciocolată și multe calorii, care îți va ridica, garantat, nivelul de serotonină.
- Gelatoooo: Nu puteam să nu pun pe lista cu deserturi din Florența înghețata artizanală, ca doar zice legenda că în Florența s-a inventat înghețata, pentru familia Medici. Si pentru că nu poți aștepta doar prânzul sau cina ca să mănânci o înghețată bună, găsești aici o listă tare folositoare cu cele mai bune gelaterii din Florența.
Tu ai vizitat Florența? Ce ți-a plăcut cel mai mult dintre mâncărurile tradiționale toscane? Buon appetito! 😊
