Recenzie detaliata – Shame. Pareri, opinii, critici.

despre-filmul-shame

Intre 19 si 25 martie 2012 a avut loc Bucharest International Film Festival. Interesanta prezentare, filme dragute (majoritatea nefiind preluate de cinematografe din Romania), filme care te pun pe ganduri, nu orice gen de film. Mai razi un pic, mai si plangi, dar iesi de acolo cu gandul inca la film, nu cum iesi de la orice cinema zicand “ok, inca un film vazut. Unde mergem si ce facem acum dragi prieteni?”.

Trebuie mentionate:

  • We need to talk about Kevin – Trebuie sa vorbim despre Kevin, cu o Tilda Swinton care ne demonstreaza ca nu trebuie sa ai un chip frumos ca sa fii o actrita buna si, filmul despre care voi vorbi aici,
  • Sleeping Beauty – Frumoasa Adormita, cu o Emily Browning care ne demonstreaza ca poate sa fie mai mult decat interpreta lui Babydoll din Sucker Punch
  • Shame.

Prin aglomeratia de la intrarea in Cinema Studio, o organizare pe principiul “cine are invitatie are prioritate; ba nu, cine are bilet are; ba lasa ca intra care cum poate” si un aer conditionat venind dintr-o ventilatie de pe vremea deschiderii acestui cinematograf, de care marea majoritate s-au plans si care i-a lasat pe multi cu dureri de cap, nevralgii si nervi, iubitori de filme au putut sa se delecteze cu un film care ar fi meritat sa concureze, macar, pentru Premiile Oscar, dar care totusi n-ar fi putut s-o faca.

filmul-shame-recenzie

De ce? Pentru ca e prea viu, prea direct.

Inca de cand incepe filmul vedem un Michael Fassbender, in rolul unui om de success, Brandon, putin acoperit de un cearsaf, intins in pat, cu gura intredeschisa de parca cine stie ce anume ar fi realizat si cu mana dusa spre partile genitale, lasandu-l pe privitor sa inteleaga ce doreste, si anume daca Brandon tocmai s-a satisfacut singur sau nu. Si asta nu e tot.

Inca din primele 5-10 minute ale filmului, se alterneaza secvente cu un Brandon serios, luand metroul spre munca intr-un New York obisnuit, ca orice alt om normal, si un Brandon care obisnuieste sa faca sex dimineata, sa se masturbeze in dus (uneori o actiune e urmata de cealalta) si sa-si etaleze partile genitale, fara nici o jena, in timp ce isi urmeaza rutina de a-si asculta casuta vocala de pe telefonul fix, in fiecare dimineata. Si, la fel ca rutina sa, este si rutina surorii sale, Sissy – interpretata exceptional de Carey Mulligan – a carei voce se aude in fiecare dimineata din telefon.

Brandon este un tip care are o problema, o adictie sexuala si nu se poate opri. Asta stim inca dinainte sa vedem filmul, si mai stim ca aceasta problema poate fi considerata o boala ce necesita tratament. Dar filmul nu pune accentul pe acest aspect, cum nici nu pune accentul pe motivul pentru care atat Brandon, cat si Sissy sunt atat de dezechilibrati, si cum de amandoi au adictii asemanatoare, manifestate, insa, divers. Brandon are nevoie de satisfactie sexuala, indiferent de forma sub care o obtine, revelatoare in acest sens fiind scena in care el, fiindu-i refuzata intrarea intr-un bar pentru ca fata lui trada bataia primita recent, se reorienteaza.

Brandon are nevoie de satisfactie sexuala, indiferent de forma sub care o obtine

Astfel, vedem cum Brandon se indreapta spre un bar de homosexuali unde un tip “binevoitor” il rezolva exact asa cum ar putea sa-l rezolve o fata, printr-o metoda orala. Sissy, in schimb e fragila, speriata, nesigura, poate putin plictisita, si cu antecedente sinucigase, aceasta fiind forma ei de a scapa de realitate si de ceea ce este atunci cand nu are pe nimeni langa ea. Daca Brandon prefera singuratatea si rutina bine studiata si bine construita – motiv pentru care evita relatiile si isi iese din fire cand sora lui decide sa stea la el ceva timp -, Sissy – a carui fragilitate, inocenta si distrugere est excelent redata de expresia faciala si de interpretarea lui Carey Mulligan – isi doreste sa aiba pe cineva.

Sissy evadeaza in one night stand-uri, pe care, dupa, are tendinta sa le transforme in mai mult doar din dorinta de a nu fi singura. Desi are momente de luciditatea, momente in care este mai matura si poate prezenta un sprijin pentru Brandon – a carui adictie sexuala e mai mare ca a ei, ce-i drept – in momentul abandonului de catre toti, Sissy se abandoneaza ea insasi, alegand (tentativa de) sinucidere(a), de care nu este straina, drept metoda de a scapa. Sissy poate sa invete si sa dea sfaturi, dar nu cand e vorba de ea. Iar scena in care ea sta goala, in dus, in fata lui Brandon, ne demonstreaza ca micuta Carey Mulligan s-a maturizat si poate face fata, cu brio, unor roluri complexe.

Brandon, insa, nu poate scapa de adictia lui, desi, poate, realizeaza ca o are. Atunci cand i se iveste oportunitatea unei relatii, el si-o saboteaza singur, prin luarea de droguri care nu ii mai permit sa fie apt sexual.

Carey Mulligan s-a maturizat si poate face fata, cu brio, unor roluri complexe

El are ritualurile lui, obisnuitul lui calendar care include masturbatul in baia de la birou, mereu, cu precizia unui ceas elvetian, si utilizarea diverselor tipuri de site-uri porno, dovedind ca este un client fidel. Desi atent ca lumea sa nu descopere ce face – da dovada de o tarie de caracter cand colegul sau ii spune ca cineva i-a virusat calculatorul de munca, acesta fiind plin de site-uri porno – ramane descatusat, nervos si isi iese din ritm atunci cand este prins de Sissy asupra faptului in propria lui baie.

Vulnerabilitatea lui da nastere unei furii care se manifesta, aproximativ in aceeasi maniera dura si finala ca sora sa. Antologica in acest sens, si, dupa mine, cea mai relevanta scena, precum si cea care face dovada cea mai buna ca atat Michael Fassbender, cat si filmul meritau sa intre in competiile pentru marile premii din America, desi, in acelasi timp si scena puternica care da de inteles, o data pentru totdeauna, de ce acest film nu ar fi putut concura la acest gen de premii, este scena din bar. Vedem astfel cum Brandon flirteaza cu o tipa al carui prieten a trimis-o sa ia doua beri. Brandon detaliaza, aproape fara a clipi si a rasufla, si cu o incredere de nemaivazut, ce placeri sexuale poate sa ii produca tipei, punand chiar degetele sub fusta ei.

Desi poate parea un fel de umilinta din partea lui, sa cerseasca atentia ei, de fapt totul este bine controlat, Brandon fiind cel care e in control, nu ea. Iar scena continua, parca in crescendo, cand apare prietenul tipei, iar Brandon ii descrie, cu claritate, despre ce discutau ei doi, dandu-i chiar sa miroasa cele doua degete care au fost sub fusta prietenei. Scena socanta se termina cu o bataie pe care si-o ia Brandon, afara din bar, de la prietenul tipei.

Filmul este linear, lasandu-ti impresia ca iti prezinta ceva, un sir de actiuni, un fel de a fi al personajelor principale, mai ales a lui Brandon, fara a avea, parca un scop anume.

In asta consta, de atfel, si unicitatea si grandiozitatea filmului.

Singurul moment in care ni se dezvaluie ceva, in care planul linear devine circular, am putea spune, dar circular-nou, este la sfarsit cand, Brandon, intr-o reintoarcere la prima scena, flirteaza din nou cu aceeasi tipa din metrou pe care o intalnise la inceput. Diferenta consta in faptul ca, daca in prima scena el decide sa o urmareasca, chiar cu o ardoare si o patima iesita din comun, pe aceasta tipa care e clar casatorita, la final, cand ea da frau aceluiasi joc, cu aceleasi miscari si aceeasi gestica ca initiala, Brandon intarzie sa intre in joc, filmul sfarsindu-se cu intrebarea daca a urmarit-o sau nu, lasand astfel o portita de iesire pentru Brandon din cercul vicios al obisnuintelor obsesii sexuale.  Aceasta este si momentul in care putem privi adictia sa sexuala drept o boala, moment care a avut nevoie de intreg filmul ca sa se construiasca.

Pe scurt, felicitari, Steve McQueen, sunt sigura ca pentru multi, atat din Romania, dar mai ales din afara, tu esti un adevarat concurent – si chiar si castigator – al multor premii mult ravnite pe continentul american. Tu ce parere ai despre film?

1 thought on “Recenzie detaliata – Shame. Pareri, opinii, critici.

Comments are closed.