Nazismul (national-socialismul din germana: Nationalsozialismus), este ideologia si practica asociata cu Partidul german nazist din secolul XX, precum si altor grupuri de dreapta conexe. Acesta a fost, de asemenea, contemporan sau promovat în alte tari europene, în special cele cu comunitati germane mari, cum ar fi Cehoslovacia, Ungaria, România si Iugoslavia.
De obicei, caracterizat ca o forma de fascism, care încorporeaza rasismul stiintific si antisemitismul, nazismul s-a dezvoltat initial din influentele germanice, miscarea populara nationalista germana si cultura paramilitara anticomunista.
În timpul celor 12 ani la putere, nazistii au dizolvat democratia germana, au militarizat economia nationala, au limitat libertatea de exprimare si a drepturilor civile, au persecutat minoritatile rasiale si sociale si au instigat un razboi mondial. Aceste masuri au fost motivate si justificate de o ideologie dezvoltata si promovata de catre Hitler si alti nazisti din conducere. Ei au numit aceasta ideologie national-socialism; astazi este mai frecvent mentionata ca nazism. Programul ideologic nazist a început sa prinda contur definit în 1920, a coincis cu ascensiunea lui Hitler în Partidul Nazist. Ideile naziste au continuat sa evolueze si sa se extinda în urmatorul deceniu.
Cât a fost de devastator nazismul?
Nazismul a fost una dintre cele trei ideologii radicale ce au aparut în Europa în urma Primului Razboi Mondial si anume fascismul, adesea numit “fratele mai mare” al nazismului, aparut pentru prima data în Italia în timpul razboiului si socialismul sovietic, o ideologie de stânga, cu unele aspecte totalitare, aparut dupa Revolutia Bolsevica din 1917 din Rusia. Nazismul a avut unele asemanari cu amandoua, dar mai ales cu fascismul – dar a fost, de asemenea, un fenomen distinct national, derivat de la idei, evenimente si conditii care au fost caracteristice Germaniei. Acesta a fost dezvoltat de catre nationalistii inversunati ale caror interese au fost doar viitorul Germaniei si al persoanelor vorbitoare de limba germana.
Nazistii nu aveau nici un interes în a începe o miscare internationala, exportand ideile lor în alte tari si schimband lumea larga. Preocuparea lor principala a fost restaurarea suprematiei economice si militare a Germaniei. Cele doua documente ce au constituit temelia ideologiei naziste au fost Cele 25 Puncte ale Partidului Nazist (1920) si autobiografia lui Hitler, Mein Kampf (1924). Ideile naziste au fost prezentate sau discutate, chiar daca pentru scurt timp, în multe dintre discursurile lui Hitler. Dar nici una dintre aceste surse nu au oferit mai multe detalii sau specificatii despre modul în care ideile naziste ar putea functiona în practica.
Hitler a preferat ca expresile ideologiei naziste sa fie scurte, simple si încadrate în linii mari. De mai multe ori în anii 1920 Hitler a rezistat propuneri de extindere sau modificare a celor 25 de puncte ale Partidului Nazist, declarandu-le “inviolabile”. Aceasta a fost, probabil, o strategie deliberata. Deoarece ideologia nazista a fost doar conturata vag sau în termeni generali, Hitler a fost liber sa o interpreteze sau sa o reinventeze dupa cum crede de cuviinta.
Cateva din ideile principale ale nazismului au fost urmatoarele. Autoritarismul – Nazistii credeau în virtutile unui guvern puternic si ale puterii extinse a statului. Deciziile erau luate de catre un lider puternic (Fuhrer). Toata autoritatea politica si suveranitatea apartineau liderului, care ar trebui sa fie de încredere pentru a lua decizii importante (fuhrerprinzip). Nici un alt partid politic sau organizatii, altele decât Partidul Nazist nu ar fi tolerate. Alte grupuri care ar putea exercita o influenta politica, cum ar fi sindicatele sau bisericile, erau fie restrictionate, fie eliminate.
- Totalitarism – Pentru nazisti puterea de stat era în mare masura nelimitata si putea fi extinsa în toate aspectele vietii politice, sociale si culturale germane. Ei au crezut ca era de datoria guvernului de a forma, coordona si reglementa societate, pentru binele natiunii. Guvernul a avut autoritatea de a controla presa si sindicatele si restrictiona libertatile. Libertatile civile, drepturile si libertatile individuale erau în mare masura irelevante si subordonat intereselor statului.
- Nationalismul – Nazismul a fost o ideologie nationalista, respectiv numai cu Germania si interesele germane: restabilirea economiei sale, realizarea coeziunii economice de auto-suficienta si reconstructia armatei. Nazistii nu au avut interes în relatiile internationale. Ei nu aveau nici o intentie de a onora sau respecta tratatele straine existente sau negocia noi tratate, altele decât pentru a servi intereselor germane.
- Militarismul – Nazistii credeau ca rearmarea si extinderea fortelor armate ale Germaniei a fost esentiala pentru apararea natiunii. Reînarmare s-ar fi efectuat în ciuda restrictiilor impuse de Tratatul de la Versailles.
- Expansiunea – Nazism, în general, si Hitler, în special, a visat la unificarea popoarelor ariene vorbitoare de limba germana din Europa, într-un stat german mai mare. Pentru a realiza acest lucru, Hitler a crezut regimul sau ar trebui sa dobândeasca Lebensraum, sau “spatiu de locuit”, pentru a se potrivi nevoilor noii Germania. Acest “spatiu de locuit” ar fi confiscat de la popoarele non-ariene din Europa de Est, tari precum Cehoslovacia, Polonia si Rusia.
- O “a treia cale” – Primul Razboi Mondial si criza economica globala de la sfârsitul anilor 1920 a condus multi oameni spre respingerea sistemelor existente, cum ar fi democratia si capitalismul. Socialismul a aparut ca un sistem alternativ – cu toate acestea, atât nazismul cat si fascismul s-au considerat o “a treia cale”, o alternativa atât la democratie si socialism. Hitler si nazistii au fost ostili democratiei, pe care au considerat-o forma slaba si indecisa de guvernare, si comunismului, pe care l-au considerat ca un instrument al evreilor de a subjuga natiuni întregi.
- Suveranitatea economica – Prioritatile economice naziste au fost crearea de locuri de munca, refacerea prosperitatii nationala si reînarmarea armatei. Rolul statului era de a gestiona economia, dictând ce ar trebui sa fie produs, alocarea resurselor si gestionarea fortei de munca. Nazistii nu au avut nici o obiectie cu privire la dreptul de proprietate privata de capital – cu conditia ca proprietarii sa nu fie evrei.
- Valorile traditionale – Nazistii s-au conturat ca o noua miscare, ce nu era potrivnica la promovarea sau exploatarea valorilor traditionale.
- Rasismul – Nazistii considerate ariene germani o “rasa superioara”. Erau mai puternici fizic, mai destepti si mai cultivati decât alte rase europene. Nazistii considerau alte rase precum evreii, slavii si romanii ca fiind sub-umane.
Dupa înfrângerea Germaniei naziste în Al Doilea Razboi Mondial si sfârsitul Holocaustului, expresii evidente de sprijin pentru ideile naziste au fost interzise în Germania si alte tari europene. Cu toate acestea miscari care se auto-identifica drept national-socialiste sau sunt descrise ca adepte la national-socialism continua sa existe pe marginea politicii în multe societati occidentale.
