Lectura de weekend: „Un veac de singuratate”

Un-veac-de-singuratate

 „Trecutul nu e decat minciuna, memoria nu mai are cale de intoarcere, orice primavara trecuta este irecuperabila si dragostea cea mai nebuna si mai statornica nu e decat un adevar efemer.”

 „Un veac de singuratate” este unanim recunoscut drept cel mai bun roman al lui Gabriel Garcia Marquez si una dintre cele mai semnificante opere scrise vreodata in limba spaniola. In ziarul Times cartea a fost descrisa ca fiind „prima opera literara, de la Geneza incoace, care ar trebui citita de intreaga omenire.”

Romanul este unul fascinant mai ales pentru ca are mai multe chei de lectura: il poti intelege ca o istorie a civilizatiei, ca o meditatie asupra timpului sau asupra destinului si conditiei umane.

Romanul urmareste istoria familiei Buendia in cadrul satului Macondo timp de o suta de ani, de unde provine si titlul romanului. Sase generatii ale familiei sunt surprinse in ascensiune si mai apoi decadere, iar faptul ca numele si evenimentele se repeta ofera romanului o aura de mister, impreuna cu sentimentul ca destinul este imposibil de schimbat si repetitiv..

“Un veac de singuratate” nu are un subiect propriu-zis, ci mai degraba subliniaza ideea ca o persoana ar trebui sa cunoasca istoria familiei sale pentru a nu o repeta. Subiectul romanului este de nepovestit. Povestit, ar parea banal, prafuit, cartea nu ar mai atrage. Trebuie sa descoperi tu insati nucleul acestei povesti, sa fii tu insati coplesita de amalgamul de sentimente care iti este oferit de aceasta lectura.

lectura-de-week-end-Un-veac-de-singuratate

Plot-ul povestii „Un veac de singuratate”

Realul se imbina cu fabulosul intr-un mod fluent, natural. Intamplarile sunt la limita veridicului, dar impresioneaza prin supranaturalul care decurge fluent din povestire.

Tema dragostei este prezenta de-a lungul romanului, si este vazuta ca salvatoare, insa aceasta sfideaza normele morale si se transforma in ceva monstruos, pentru care oamenii sunt pedepsiti. Tema incestului este una continua in roman, caci toti membrii familiei par a fi atrasi de alti membri ai familiei, creandu-se un cerc vicios care distruge pana la urma toate generatiile Buendia. Dragostea este redusa la stadiul de instinct si devine un element distrugator si perturbator pentru fiintele care o simt.

Personajele sunt inconjurate de o sfera de mister, fiind incredibile, dar totusi realiste. Niciunul nu ajunge sa fie pe deplin fericit, desi unele par pentru o clipa. Toate sfarsesc afundate in singuratate, 100 de ani de singuratate traiti intr-o familie numeroasa. In final, niciun membru al familiei Buendia nu supravietuieste, toti dispar in moduri mai mult sau mai putin incredibile, parca urmariti de un blestem. Chiar si satul, Macondo, infiintat odata cu sosirea familiei, dispare de pe fata pamantului odata cu moartea ultimilor membri.

Romanul merita citit, dezlegat, gandit, iar daca vei trece peste micile probleme in lectura precum repetarea excesiva a acelorasi nume sau faptul ca intamplarile nu sunt legate in lant, in ordinea cronologica, ci sunt discontinue, vei descopei o lume prea reala ca sa fie magica, dar prea magica pentru a fi reala.

„Un veac de singuratate” este o carte pe care sigur o vei iubi, sau sigur o vei uri, pentru ca nu este terna, nu te poate lasa indiferenta. Cu siguranta este o carte pe care trebuie sa o citesti, ca mai apoi s-o redescoperi in diferitele etape ale vietii.