Pentru o calatorie mai lunga si mai indrazneata ar trebui sa strabati mai multe forme de relief. Din fericire, tara noastra are de toate, iar o astfel de aventura poate incepe oricand, din orice punct cardinal catre o destinatie mai indepartata.
Cel mai frumos este sa pleci dintr-o zona de campie catre un varf de munte pentru ca asa ai ocazia sa-ti treci in revista cunostintele dobandite in scoala. Drumul inainteaza la inceput lin, aproape plictisitor pentru ca, mai apoi, sa ai senzatia ca esti intr-un mountaigne-rousse, in timp ce plopii se ,,transforma’’ in fagi, stejari, brazi….
Drumul catre judetul Bistrita-Nasaud este atat de frumos incat treci cu vederea ,,micile’’ defectiuni din asfalt; Podisul Transilvaniei este fascinant pentru ca ai senzatia ca acest urias ol adaposteste o alta lume, diferita de cea din care vii. Si nici nu esti prea departe de adevar. Locuitorii zonei sunt un soi aparte, mai linistiti, altfel decat ceilalti romani. Iar podisul parca ar vrea sa conserve insusirile astea cu orice pret. Ca turist in zona Transilvania, esti tentat sa mergi acolo unde se duce toata lumea (Brasov, Sibiu) si nu-i nimic rau in asta, numai ca mai sunt si alte orase cu incarcatura istorica sau cu obiective istorice, mai putin promovate. Este o destinatie ideala pentru concediu.
Pe drumul (DN 17) care leaga Moldova de Transilvania, avand de jur imprejur livezi ce impodobesc vreo cateva dealuri (nu mai inalte de 700m), dai de orasul Bistrita. Depresiunea Bistritei este un peisaj molcom, ce-ti inspira liniste si senin; raul Bistrita, care strabate municipiul, vine sa-ti aduca aminte ca, undeva, mai sus, pe crestele nu foarte indepartate (la o distanta de aproximativ 70km), lucrurile nu mai sunt asa calme.
Despre resedinta judetului Bistrita-Nasaud se stie ca a fost una dintre cele sapte cetati ale Transilvaniei. Interesant era ,,curcubeul’’ de locuitori din oras: romani, germani, maghiari, evrei. Cel de-al doilea razboi mondial avea sa imputineze marea populatie de sasi pentru ca acestia au fost deportati in Rusia. O parte din ei au revenit in Romania, dar s-au decimat odata cu evenimentele din 1989, cand au emigrat in Germania.
Peisajul architectural pastreaza foarte bine urmele sasilor ce odinioara se regaseau pe strazile pietruite. Perioada Renascentista si-a lasat amprentele si-n Bistrita prin cladirile etajate, legate intre ele prin adevarate galerii inalte si fascinante. Cea mai veche constructie din oras, datand de la inceputul Renasterii, este ,,Casa lui Johannes Lapicida”. Sinagogile si bisericile construite in stil romanic, greco-catolic, gotic vin sa ne aminteasca de mozaicul confesional al populatiei.
Fie ca mergi in Bistrita vara sau iarna, totul te indeamna sa-ti imaginezi strazile vechi pavate, orasul vechi si forfota specifica acelor vremi. Toate cladirile te cheama sa le vezi, iar lacasele de cult par insufletite si au un farmec ce te face sa uiti ce religie ai – nu-ti doresti decat sa intri si sa le admiri.
Si, pana la urma, de ce nu ai vrea sa ajungi in orasul din care a facut parte candva si cel care avea sa ne dea imnul national si a carui casa memoriala te asteapta sa-i treci pragul?
