Ultimul film din trilogia lui Christopher Nolan despre Batman a ajuns, in sfarsit, si pe ecranele noastre si reuseste sa se ridice la nivelul asteptarilor, ba mai mult de atat.
Ce trebuie retinut in primul rand despre Nolan este ca el iubeste si uraste fiinta umana intr-o asemenea masura incat reuseste sa trezeasca cele mai sumbre, uitate, nenumite, dar perfect normale atitudini si caracteristici ale omului cu ajutorul personajelor sale. Daca in Cavalerul Negru (The Dark Knight, in original) el testeaza limitele nebuniei, inteligentei si compasiunii utilizand trio-ul Joker-Harvey Dent-Batman, in Cavalerul Negru Renaste (The Dark Knight Rises, in original), el reuseste sa impinga la maxim atat trairile, credinta si puterile lui Batman, cat si cele ale intregii omenirii, creand, la un momentdat, scene demne de Revolutia Franceza.
Initial te-ai putea intreba de ce filmul tine mai bine de doua ore; pe parcurs, insa, aceste doua ore si ceva trec atat de repede si amanuntele sunt atat de multe, incat realizezi, la sfarsit, ca orele nu au fost folosite in degeaba.
Handicapul fizic a lui Bruce Wayne nu este atat de mult unul corporal, cat unul din suflet, psihic, indus atat de evenimentele din filmul anterior, cat si de acea neliniste care l-a chinuit pe Bruce de-a lungul celor trei filme; el nu reuseste sa-si gaseasa calea, fie ca Batman, fie ca Bruce. Orice alegere vine cu un sacrificiu (a se vedea influenta personajului Rachel Dawes, care se intinde pe cele trei filme, ea fiind de fapt punctul central, nemiscat, din toata existenta lui Bruce), dar fiecare alegere are si un cost imposibil de targuit, care il afecteaza intotdeauna pe Bruce. Spun Bruce, pentru ca Batman este doar o portita din fiinta lui Bruce.
Iar aici intervine o diferenta pe care multi au criticat-o la inceputul trilogiei: vocea protagonistului. Da, Batman are o voce diferita de a lui Bruce, si da, se poate explica ca o incercare de a masca identitatea lui. Dar, punand cap la cap cele trei filme, de fapt, vocea protagonistului este vocea adevarata a lui Batman, care provine din acelasi intuneric, din sufletul si mintea lui Bruce, ca si costumul lui. Bruce traieste cu adevarat prin Batman, iar Batman traieste prin el.
Niciunul din cei doi nu poate fi complet fara celalalt, iar acest lucru este facut clar atat prin replicile lui Alfred – majordomul fidel interpretat de Michael Caine – care este oglinda dura, usturatoare, dar singura veridica a personajului interpretat de Christian Bale, dar si prin secventa de lupta din canale dintre Bane si Batman. Batman nu pierde lupta fiindca nu are putere, sau e prea curand pentru el sa intre in lupta; Batman se pierde deoarece Bruce il alunga, facand din el doar o masca si un costum, nimic mai mult, si lasand proprii demoni sa-si faca de cap.
Trecerea de la Bruce Wayne, milionarul care si-a lasat compania in paragina, la Batman, eroul denigrat care se reintoarce in momentul cand orasul are nevoie de el, poate ca se face cam repede, dar nu pe aceasta tranzitie s-a axat Nolan. Din nou, el a puntat pe trairile interne, pe forta interioara si motivatia personajului, care sunt excelente prezentate de Bale; momentul culminant, din acest punct de vedere, este constituit din toate scenele din inchisoare, cand se poate spune, intr-adevar, ca Batman renaste!
Dar Christian Bale nu duce singur filmul. Intoarcerea lui Morgan Freeman ca Lucius Fox, Michael Caine ca Alfred Pennyworth si Gary Oldman in rolul Comisarului James Gordon sunt, desigur, amanunte fara de care filmul nu ar mai fi fost atat de inchegat si legat de restul filmelor. Iar, dintre acestia trei, Comisarul Gordon este cel care trece prin schimbarile cele mai mari, avansand de la omul debusolat, care pastreaza secretul negru al adevaratei treceri in nefiinta a lui Harvey Dent, la omul care reuseste sa ia viata in piept, dovedind, din ce aluat este facut, atunci cand orasul cade prada nelegiuitilor.
Dar cei care fac un rol complementar excelent sunt Anne Hathaway, interpreta Selinei Kyle (Catwoman), Marion Cottilard, interpretata Mirandei Tate (Talia al Ghul) si Joseph Gordon-Levitt, in rolul politistului-devenit-detectiv John Blake.
Anna Hathaway a intrat bine in personalul Femeia-Pisica
Desi nenumita oficial Femeia-Pisica (Catwoman), Anne Hathaway si-a intrat in rolul ei foarte bine, folosindu-se de farmecele ei (buzele rosii, ochii conturati, costumul mulat, miscarile lascive si ochelari care par ochi de pisica daca sunt pusi pe cap) pentru a crea un personaj demn de luat in considerare si de pus in lista personajelor notabile din istoria ecranizarilor povestilor lui Batman. Scena introductiva pentru personajul ei ar putea sa te faca sa crezi ca povestea ei va fi explicata, dar scenele urmatoare ii dau in vileag caracterul duplicitar si elimina orice urma de explicatie.
Desi se considera ca nu a echivalat-o pe Michelle Pfeiffer in acelasi rol in filmul din 1992, Hathaway is creaza propria Catwoman, reusind sa se desprinda de impresiile si asteptarile care au cazut pe umerii tuturor interpretelor Selinei Kyle dupa 1992. De la aceasta Catwoman nu stii la ce sa te astepti, nu stii cand e buna si cand e rea, nu stii de ce e ceea ce e acum – lucru pe care Nolan nu il explica, lasand imaginatia noastra sa zburde, fapt care merge perfect in sincron cu intreaga portretizare a personajului lui Anne – si nu stii niciodata care va fi urmatoarea ei miscare.
Pe scurt, nu poti sa ai incredere in ea, dar toata fiinta ta te indeamna sa faci asta, pentru ca, precum pisicile, Catwoman reuseste mereu sa aterizeze in picioare, facand ceea ce stie ea mai bine: adaptandu-se si supravietuind.
Poate multi s-au intrebat de ce Batman ar mai avea nevoie de o femeie alaturi de el dupa povestea cu Rachel, mai ales de ce ar avea nevoie de doua. Personajul lui Marion poate parea a fi pus acolo doar de umplutura, o femeie care sa-i ofere o consolare si un semi-sprijin moral lui Bruce, dar, pe masura ce filmul avanseaza iti dai seama ca ea este mai puternica decat pare si este mai mult decat un ajutor. Constructia personajului este atat de bine pusa in valoare de interpretarea lui Marion, incat nu vei putea anticipa ca Miranda are un caracter duplicitar, transformandu-se dintr-un personaj pozitiv intr-unul negativ, ca si fiica a lui Ra’s al Ghul, si ca ea este de fapta mintea din spatele intregului atat asupra Gotham-ului.
Iar Joseph Gordon-Levitt face un rol exceptional ca si orfanul ajuns ofiter de politie, copilul maturizat care stie cine e cu adevarat Batman, dar alege sa pastreze secretul pentru ca realizeaza ca adevarata lege nu mai e in mana politiei. Nolan face o trecere frumoasa si cu Blake, in acest sens, numele lui real fiind Robin – care este binecunoscut drept ajutorul lui Batman in comics.
Iar, desigur, sfarsitul, cand Gordon-Levitt renunta la insigna, fiind deceptionat de caracterul uman, dar primeste posibilitatea de a face dreptate cu adevarat, prin mostenirea lasata de Bruce, nu lasa atat de mult loc de o continuare, cat reuseste sa inchida cercul povestii acestui personaj.
Intr-un final, trebuie mentionat si Bane, interpretat stralucitor de britanicul Tom Hardy. Desi putin diferit de personajul din comics, Hardy reuseste sa-i dea personajului sau taria si duritatea necesara unui om care si-a petrecut majoritatea timpului intr-o inchisoare, chinuit de o durere fizica. Bane este, intr-adevar, forta fizica cu care Batman nu s-a mai confruntat pana acum, lucru care face alegerea sa drept una perfecta pentru inamicul din finalul acestei trilogii. Bane vorbeste, dar isi alege vorbele, intocmai ca Batman.
Forta lui este data de iubirea si credinta jurata Taliei, iar puterea de sacrifiu fara intrebari, atat de prezenta in el, cat si in oamenii lui, este o alta portretizare a fiintei umane. Modul in care Bane lasa delicventii orasului sa ia puterea in mainile lor este doar punctul culminant al descriierii pe care Nolan o face fiintei umane.
Spun asta, deoarece, pana la urma, ura, frica, lacomia, minciuna, inegalitatea sociala, justitia si injustitia sunt portretizate perfect prin intermediul fiecarui personaj din film, luand locul fruntas; toate aceste trasaturi ale caracterului uman constituie personajul principal, lucru anticipat de Nolan de-a lungul celor trei filme, organizand, incetul cu incetul, in crescendo, portretizarea lor, pentru a culmina cu ocuparea Gotham-ului din acest ultim film.
Finalul este partial previzil, cel putin in ultimele 15 minute, atat pentru ca ti-l doresti pe aceasta – daca nu total, macar o parte din el -, dar si pentru ca totul se leaga. Atentia trebuie indreptata spre detalii, de-a lungul celor trei filme, caci Nolan le leaga si le dezvolta, incetul cu incetul, creand o complexitate care isi atinge limitele in ultimul film. Iar scena definitorie pentru finalul acestui film este data de raspunsul lui Batman cand Catwoman ii zice ca nu le mai este dator cu nimic cetatenilor din Gotham si ca le-a oferit tot ce se poate: “Not all. Not yet” (Nu Totul. Nu inca).
