La fiecare sfarsit de saptamana se resimte acut saturatia de tumultul strazilor si iti doresti ca cele cateva ore de week-end sa reuseasca sa-ti incarce bateriile. Fiecare raza de soare te cheama sa o savurezi si atunci se naste idea de a pleca din casa, de a te plimba.
O idee potrivita pentru o zi de duminica este o scurta vizita la un lacas de cult, altul decat cel din cartier. Si ce loc mai potrivit sa fie decat ceva destul de aproape de casa (daca stai in Bucuresti), dar in acelasi timp indepartat de oras, decat Biserica Draganescu, loc despre care nu stie multa lume; pe de alta parte, cine a fost acolo s-ar reintoarce oricand.
Pe centura ocolitoare a Bucuresti-ului indicatoarele sunt pe cale de disparitie, dar daca tot ai rabdare ca sa treci de TIR-urile care formeaza un sir destul de lung, ai timp sa si studiezi o mica harta ca sa-ti dai seama cam pe unde se ajunge la Alexandria. Destul de repede se ajunge la Bragadiru, Cornetu si, dupa alte cateva localitati mai micute, urmeaza Mihailesti.
De la Mihailesti este relativ simplu sa ajungi la Draganescu, insa “indicatoarele lipsesc cu desavarsire’’. Strunesti caii putere ai masinii astfel incat sa ,,mearga’’ la pas, nu de alta, dar trebuie sa intalnesti musai pe cineva care sa te indrume corect. Un indiciu al faptului ca te apropii de biserica este un baraj al raului Arges, baraj dominat de peisaje linistite din punctul de vedere al formelor de relief.
Biserica Draganescu mai poarta inca amprentele parintelui Arsenie Boca, cu atat mai mult cu cat el a fost cel care a dat culoare interiorului lacasului. Culorile pastelate, calde si altfel dispuse decat le vezi pe alte icoane, te indeamna sa te apropii de ele inca de la intrare. Se spune despre pictura de acolo ca este oarecum profetica, dar nimeni nu sta sa studieze altceva decat profunzimea in sine a ceea ce exprima o icoana.
Si stai si te reculegi minute in sir si parca nu te mai saturi de ,,Imparatia cerurilor’’ care pare ca-ti asculta fiecare cuvant din rugaciune de acolo, de deasupra ta. Linistea te iconjoara si in interiorul curtii, care are vedere la baraj. De cand infloresc primele potire si pana cand bruma nemiloasa isi ia tributul, gradina pare rupta din Rai. Nici nu simti ca esti in Romania.
Despre parintele Arsenie Boca se spune ca stia sa-si apropie oamenii prin vorbele sale, dar se pare ca spiritul sau este la fel de puternic pentru ca, oriunde te-ai afla, atata timp cat esti in zona Bisericii Draganescu, ai senzatia ca te insoteste la fiecare pas si-ti promite ca ruga ta va fi ascultata
